tag:blogger.com,1999:blog-16936198946127482382024-03-13T07:12:40.245+02:00Lucian Leiboviciwww.educlass.roLucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.comBlogger21125tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-83035138085653994952014-01-17T13:28:00.001+02:002014-01-19T21:12:42.818+02:00Inle lake<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: left;">
I<span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">n afara de aeroportului international din Yangoon restul aeroporturilor din Myanmar arata ca niste autogari de provincie. Si desfasurarea evenimentelor e cam tot ca in autogara. Pentru cantarirea bagajelor este un cantar mare, comun tututor companiilor, cum erau pe vremea lui Ceausescu pentru cantarirea cartofilor. Bine nu prea l-am vazut folosit, cred ca evaluarea se face din ochi. Dupa ce am primit locurile din avion l-am intrebat pe tipul de la ghiseu cum o sa stim cand sa ne urcam in avion. Mi-a zis sa nu ma ingrijorez ca o sa vina cineva si o sa strige si o sa dea din maini cand o sa fie cazul. Peste 30 min un nene a insfacat o plancarda pe care scria 737( adica zborul nostru) si a ineput sa tipe prin sala de asteptare.. heho, heho. Despre noi era vorba. </span><br />
<span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
Dupa ce ne-am suit in avion pe pista de pe care urma sa plecam noi au aterizat doua avioane militare Mig. Asta chiar nu am mai vazut-o. Va dati seama cu ar fi ca de pe JFK sa plece si aviaoanele de pasageri catre Miami si bombardierele B52 catre Irak si daca mai e loc in carucioarele de bagaje sa mai inghesuie si 2 bombe cu napalm ca tot sunt avioanele apropiate.</div>
<div style="text-align: left;">
Cursele aeriene sunt precum cursele de autobuz la noi. Pleaca de dimineata din capitala si zboara din oras in oras pana seara cu stop de 15 minute in fiecare oras mare. Seara poposesc in Yangoon. De la Heho pana la lacul Inle mai este un drum de o ora cu taxiul. Stiam ca trebuie sa ne asteptam la preturi intre 25-40 usd pe drum si am reusit sa negociem la limita inferioara. Intoarcerea la aeroport este doar 15 usd pentru ca oferta este mult mai mare in oras.<br />
Dupa fix o ora de drum soferul ne opreste la marginea lacului inle in fata unei agentii de tursim naval si ne spune ca mai departe nu poate merge ca nu e drum si ca trebuie sa luam barca. Inca un scam de tip Asia imi zic, dar intram in baraca respectiva pentru ca nu avem de ales. Patronul agentiei imi arata unde suntem noi si unde e hotelul si imi zice ca mai trebuie sa dam 12 usd pentru a ajunge la destinatie. Ii zic da bine si plec. Ma intorc la soferul nostru si ii zic sa mergem cu masina ca am vazut ca e drum pana acolo pe harta. Blufam evident. Bluful mi-a iesit doar partial pentru ca a recunoscut ca e drum, dar e foarte prost si ca nu poate ajunge.<br />
Adevarul e ca unde eram noi opriti si cu soferul care nu vroia sa ne duca mai departe nu prea aveam optiuni. Alte taxiuri nu mai erau si nici alte barci. Asa stand lucrurile ce imi zic eu, ia sa negociez. Si ii zic 5 usd. Spre surprinderea mea el imi zice 10 si batem palma pe 8. Pana seara ne-am prins ca nu ne pacalisera si chiar nu se putea ajunge la hotel cu masina, el fiind in mijlocul lacului. Hotelul este un resort superb cu bungalouri pe apa. Camerele sunt imense, tot personalul hotelului te saluta de fiecare data cand treci pe langa ei. Pare un colt de paradis. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUlBZ8I-GMpjTuO2oUAQkHRavHwf6hV76gTECG4_NbXS3LgDEjeav4ruZ9BRcOEJwFJMCqiUqYJzXhWWh4Hn_pcXr11SSyfIb05nty4oWhRQxr0m_xucs5ke9aGnhOFU2rfDLhxXhqfb-c/s640/blogger-image--1397080172.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUlBZ8I-GMpjTuO2oUAQkHRavHwf6hV76gTECG4_NbXS3LgDEjeav4ruZ9BRcOEJwFJMCqiUqYJzXhWWh4Hn_pcXr11SSyfIb05nty4oWhRQxr0m_xucs5ke9aGnhOFU2rfDLhxXhqfb-c/s640/blogger-image--1397080172.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Cu o singura problema. Fundalul sonor. Am senzatia in permanenta ca sunt intr-o zona de razboi si trec elicoptere pe langa noi. Zona fiind deja foarte turistica localnicii si-au montat pe vechile lor barci niste motoare diesel. Si sunt sute care plimba turistii in toate directiile. Cu siguranta zona va fi de nevizitat in cativa ani. Prima barca trece prin fata hotelului nostru la 4.02 din spusele Adinei ( nu am sa o verific), iau ultima in jur de 11. In timpul zilei dupa cum ziceam e jale...</div>
<div style="text-align: left;">
Am vizitat mai multe afaceri locale, o mini fabrica de facut tigari, o tesatorie si o fierarie, toate facute special pentru turisti. Cateva stupe mai noi si inca cateva in ruina. </div>
<div style="text-align: left;">
Piata plutioare e insa spectaculoasa. Tu treci cu barca ta ca un domn si vanzatorii localnici se prind de barca ta din mers ca mustele.<br />
<div class="separator" style="clear: both;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM0tklxYq1e77lG65gCkTBgBuHA3MxKu1cjqPQzv6L9VsV60sJjEue4mlgXrxHTWctS9T7TX1tc8PVJ4dCWgDn0b0MwFAskFvquqVgRUb0fSXzijD4h1fZB5zHBjor_-IVnj3mJGgDgp0d/s640/blogger-image--1296373931.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM0tklxYq1e77lG65gCkTBgBuHA3MxKu1cjqPQzv6L9VsV60sJjEue4mlgXrxHTWctS9T7TX1tc8PVJ4dCWgDn0b0MwFAskFvquqVgRUb0fSXzijD4h1fZB5zHBjor_-IVnj3mJGgDgp0d/s640/blogger-image--1296373931.jpg" /></a></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Pescarii locali au in stil incredibil de a vasli cu piciorul. Evident ca multi din ei fac asta pentru banii turistilor care ii pozeaza. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6appb53e8TYU5bAcZ5Of9NH8xhovnorvxLJbNTkUrpNE44DlmiE_fIo1GHXqwXfBo_mTAdZ5ln8CHzJ0yh8lhgM6h0Axwiazks_0BwSaA24Cz8B5FCH7x6NZTbcXG_6HWa_AgHbWLJ42l/s640/blogger-image-454088457.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6appb53e8TYU5bAcZ5Of9NH8xhovnorvxLJbNTkUrpNE44DlmiE_fIo1GHXqwXfBo_mTAdZ5ln8CHzJ0yh8lhgM6h0Axwiazks_0BwSaA24Cz8B5FCH7x6NZTbcXG_6HWa_AgHbWLJ42l/s640/blogger-image-454088457.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ce mi s-a parut foarte tare a fost faptul ca doi tineri recruti din armata myanmareza au venit la mine si mi-au cerut sa faca poze cu mine. Mi s-a mai intamplat asta cu civili, dar niciodata cu cadre militare. Erau tare emotionati cand le-am strans miinile la sfarsit.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh5YsXjVVntpKO1qlc8LI4Dadg7avKBE2On5bqYhbZO2XaeQrWPBKliLSuqp1ODOOeqjFXnHfleAHIXPmA1Xkc55UVZ6YOWsD1eEqnvXbO1luHccDM1hj9TIHUU-7kDufrI_0Ncla2_OCp/s640/blogger-image--861279596.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh5YsXjVVntpKO1qlc8LI4Dadg7avKBE2On5bqYhbZO2XaeQrWPBKliLSuqp1ODOOeqjFXnHfleAHIXPmA1Xkc55UVZ6YOWsD1eEqnvXbO1luHccDM1hj9TIHUU-7kDufrI_0Ncla2_OCp/s640/blogger-image--861279596.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
Dupa 3 zile e ne-am plimbat in sus si in jos pe lac si am vazut toate satele din jur am plecat spre Bagan.</div>
</div>
Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-8530265239732723102014-01-12T13:57:00.001+02:002014-01-15T03:21:22.273+02:00Prima zi din Myanmar<div>Yangoon - 9.01.2014</div><div><span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;"><br></span></div><div><font face="Helvetica Neue Light, HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif">O data ajunsi in fata receptionerului acesta ne-a zis ca nu avem rezervare. Am scos telefonul si i-am aratat confirmarea de la booking si cand a vazut-o a zis: other grand hotel, in chinatown, not this one sister hotel. </font></div><div><span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">Era ora 22.30 cu mult dupa ora 21, moment in care Yangoonul se inchide. Taxiul nostru plecase de mult. Dupa un scurt moment de ingrijorare al meu si o pauza a receptionerului acesta imi zice: Don't worry, we take you to the hotel. We pay taxi.</span></div><div>Va dati seama ca noi am ajuns la alt hotel din eroarea taximetristului, fie el si hotel "sora" si receptionerul ne plateste taxiul din banii lui/hotelului. 2,2 dolari. O suma mare pentru o tara in care imensa majoritate castiga sub 1 usd pe zi.</div><div>A doua zi dis de dimineata am plecat la o scurta plimbare in jurul hotelului. Si am mai descoperit ceva.</div><div>Oamenii care nu sunt implicati in turism nu te privesc in ochi, poate le e rusine sau poate frica. </div><div>Cei implicati sau cei care stau in zone turistice si sunt obisnuiti sa vada straini iti zambesc constant. Venind din Romania am uitat cum e sa vezi oameni zambind.</div><div><br></div><div>In Myanmar e destul de greu sa iti iei cazare pe booking, iar sa iti cumperi bilete pentru zboruri locale imposibil. Asa ca am apelat la serviciile unei agentii de turism pentru rezevarile de hotel si biletele de avion. William, tipul de la agentie ne-a spus ca trebuie sa plecam de la hotel pe la 8.15-8.30 ca e aglomerat traficul si ca trebuie sa fim la aeroport cu o ora jumatate inainte. </div><div><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS5tjwClN-Vqym-BXwgtG8L-9qR4gnu7OAa-tfn_KlzkFeXvgXPmWhwr6XUvv88v93tkLPEENKYVYrKvQDYjswF8ESVzyijns_0zmRrDAAtK-kaeSxXGrMA5GO90cCLI1spFMdCLghUbod/s640/blogger-image-578138264.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS5tjwClN-Vqym-BXwgtG8L-9qR4gnu7OAa-tfn_KlzkFeXvgXPmWhwr6XUvv88v93tkLPEENKYVYrKvQDYjswF8ESVzyijns_0zmRrDAAtK-kaeSxXGrMA5GO90cCLI1spFMdCLghUbod/s640/blogger-image-578138264.jpg"></a></div><br></div><div>Avionul era la 11 spre Heho.</div><div>Mi-am zis vazand traficul din centru de la ora 8: Un fraier, nu stie el cum arata aglomeratia si am decis sa ne mai plimbam putin. Ne suiam in taxi putin inainte de ora 9 si ce sa vezi avea dreptate. Super aglomeratie. Dupa jumatate de ora de abia facusem 2 km si mai aveam vreo 8 si parca devenea mai aglomerat. Putin dupa ora 10 ajungeam in fata aeoportului si intram in viteza cu bagajele in spate. Un politist ne intreaba unde mergem, ii aruncam din fuga ca la heho. Surpiza ! Se ia dupa noi si se pune in fata noastra si zice, No Heho, International here. Gresisem aeroportul. :) Din fericire cel local era la 3 minute distanta, zice el, adica real vreo 10 cu rucsacii in spate alergand. Din fericire in Myanmar nu sunt asa de stricti cu check in time si ne-au primit in avion. </div><div>Bine nici cu orarul avioanelor nu sunt prea stricti. Zborurile pleaca cu marja de eroare de plus minus 30 minute. De aceea fiecare zbor trebuie confirmat telefonic cu o zi inainte la compania aeriana.<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Q5kVMhsq0tNyAkvyuLmEa18argwahHlB00V4fQo3ufX6iYy3M-v3LMvUkFkO4hy3gYIaYJozIh0eVjYXT4QH0Cjhc_VuPWHbKCz-hRv2yWK95PmfDMUisJxUnt2_Yx_1pzx6xjVZY23h/s640/blogger-image-1562549145.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Q5kVMhsq0tNyAkvyuLmEa18argwahHlB00V4fQo3ufX6iYy3M-v3LMvUkFkO4hy3gYIaYJozIh0eVjYXT4QH0Cjhc_VuPWHbKCz-hRv2yWK95PmfDMUisJxUnt2_Yx_1pzx6xjVZY23h/s640/blogger-image-1562549145.jpg"></a></div></div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-39309166043515865562014-01-12T03:22:00.001+02:002014-01-12T03:22:45.502+02:00Myanmar - Cateva chestii tehnice<div><span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">O noua tara vizitata, o noua poveste. Am hotarat ca la inceputul fiecarei postari sa scriu detalii despre costurile de transport si alte lucruri ce sunt utile pentru cei care vor vizita locurile respective.</span></div><div><br></div><div>Viza de myanmar am luat-o din Bangkok intr-o zi. Programul ambasadei este intre 9-12 pentru depuneri si 15.30-16.30 pentru ridicari. La ora 9.02 intram in ambasada si ne asezam la o coada de 50 de persoane pentru a primi numar de ordine. </div><div>Dupa 50 de minute, timp in care am completat si formularul de aplicatie, aveam numarul. Dupa alte 5 minute eram invitati sa platim cei 1260 baht ( aprox 40 usd), cu formularul, 2 poze si evident pasaportul (pe care era sa il uit la hotel). In total am stat o ora, timp in care coada se mai micsorase putin.</div><div><br></div><div>La 15.20 ne-am intors sa luam viza si in fata ambasadei erau deja vreo 200 de oameni asezati la coada. La 15.30 fix s-au deschis usile si la ora 16 eram in posesia valoroasei vize.</div><div>La aterizarea in Yangoon am vazut ca exista birou de Visa on Arrival si jumatate din avion si-au luat-o de acolo. Pe forumuri citisem ca e doar pentru cei cu vize business, dar se pare ca lucrurile s-au schimbat.</div><div>Bancomatele exista si functioneaza. Comisionul de retragere este de 5 usd, la fel ca in Tailanda. </div><div>Pana acum trebuia sa ai la tine numai bancnote de dolari mai noi de 2006 care sa arate ca si cum ar fi fost printate ieri pentru a le putea schimba. Lucrurile au inceput sa se mai relaxeze si aici. Noi am avut dolari cumparati de la un turc de pe calea mosilor caruia nu prea ii pasa de conditiile de schimb valutar din myanmar si ne-a dat vreo 5 bancnote de 100 mazgalite si 2 din 2003. Adevarul e la la momentul cumpararii dolarilor nici eu nu stiam ca banii trebuie sa fie impecabili. In fine cert e ca am reusit sa "scapam" de ei dupa cateva refuzuri.</div><div><br></div><div>Roaming. Vodafone nu, Orange da. Cosmote parca da. Am citit intr-un ziar local ca pe 2 ianuarie 2014 singura companie de telefonie mobila locala a semnat contract de interconectare cu Orange. Ce fericire pe Adina, cred ca special pentru ea s-au grabit sa dea drumul cu o saptamana inaintea venirii noastre :) Eu cum am Vodafone telefonul meu sta cuminte in modul de avion.</div><div><br></div><div>Am aterizat. Aeroportul e nou si civilizat. Nu sar pe tine taximetristii si exista un birou de unde iti iei un taxi cu rata fixa. Ce mi s-a parut ciudat e ca cel de la ghiseul care mi-a scris chitanta a fost si cel care a condus masina. Din aeroport pana in oras costa 9000 kirali - 10 usd si dureaza cam 30 min seara, in timpul zilei e o alta poveste si veti vedea in postul urmator.</div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-65739619833672712412011-05-23T00:34:00.004+03:002011-05-23T01:15:38.357+03:00O poveste europeanaAm calatorit destul de mult si in Europa si mi-a placut, dar niciodata nu am fost inspirat in a scrie ce am vazut asa cum am fost in Asia. Pana azi.<br /><br /><br />Ieri am inceput calatoria prin Portugalia, in Spania :). Dupa un zbor de 3.30h si o calatorie cu metroul de 30 min din terminalul 4S spre terminalul 4, unde ma asteptau bagajele si inca una de 45 cu metroul madrilen ma aflam in fata Hostelului in care urma sa petrecem urmatoarea noapte. <br /><br />Madridul a fost nice cat am vazut eu din el, dar nu m-a impresionat cu nimic deosebit, probabil pentru ca nu am vazut mare lucru din el.<br /><br />Desi am vrut sa scriu si cateva cuvinte despre Madrid simt ca inspiratia ma paraseste asa cum s-a intamplat de fiecare data cand am vrut sa o fac despre orase din Europa. Asa ca las Madridul in urma cu protestele din Piata Soarelui impotriva puterii din Spania si o pornesc spre Portugalia.<br /><br /><br />First stop : Evora<br /><br /><br />Un orasel cam jumatate din Dorohoi sau, ca sa va fie clar si sa fiu mai precis exact cu Filiasi. Poate unii nu au avut curiozitatea sa viziteze Filiasiul, dar eu am avut-o pe cea de a vizita Evora.<br /><br /><br />M-am simtit in secolul 14-15, m-am simtit din nou in Fort Cochin in India. Cu lonely planetul intr-o mana si cu Anca in cealalta am pornit spre centrul orasului. Strazile inguste, casele albe, oamenii zambitori la tot pasul m-au facut sa uit imediat ca veneam dupa o calatorie de 6 ore cu dragutul Polo inchiriat. Orele fiind 18, evident ca totul era inchis, toate restaturantele fiind deschise doar pentru praz si cina. Si cum nu era nici una nici alta am rabdat de foame pana la 20. Dupa ce am facut primii pasi prin piata centrala si ne-am pierdut pe stradutele inguste care nu aveau nici o logica in constructie am si uitat de foamea ce ne manase pana in oras. Au fost 2 ore in care nu am facut altceva decat sa imi aduc aminte de India si sa savuram fiecare pas, fiecare fereastra decorata, fiecare casa.<br />Seara s-a incheiat cu un festin culinar la resturantul 9 fara 15, denumit dupa ceasul second hand pe care patronul l-a cumparat in urma cu 15 ani si nu a depasit niciodata acea ora.<br />Cand ospatarul a aparut cu un ceaun plin cu orez si fructe de mare si un peste urat, asa cum l-a descris ospatarul, dar foate bun la gust ( monk fish.. orice ar inseamna asta) am crezut ca ne-a adus portia pentru 5 persoane in loc de cea pentru 2. Cand am gusta am crezut ca am murit si am ajuns in raiul mancarii. Evident ca nu a fost nevoie sa il punem la pachet, asa cum credeam initial :)<br />Este ora 11 si mor de somn de vreo doua ore, acum il inteleg pe batranul Kaltman, dar eu am o circumstanta atenuanta, lagjet si astea 2 ore se simt la varsta mea :)<br /><br />Maine ne mai invarim prin Evora sa vedem toate catedralele(absolut superbe pe dinafara) care erau azi inchise si o vom porni spreLisboa... am feeling ca imi voi mai dori sa scriu despre Portugalia.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-20050960778458497282011-04-23T17:24:00.003+03:002011-04-23T18:15:31.998+03:00Concursuri pe facebookDesi blogul acesta trebuia sa fie unul de calatorie nu pot sa ma abtin si sa nu scriu despre o intamplare cotidiana de care m-am lovit zilele trecute.<br /><br />Concursurile pe facebook au devenit o moda printre firme pentru a isi atrage cat mai multe like-uri pe facebook. De ce fac firmele asta? Un like este foarte valoros. Persoana care a dat like la pagina respectiva practic devine ca un abonat al tuturor stirilor pe care compania respectiva le publica pe facebook, deci si un potential client. Pentru asta firmele pun la bataie de la vouchere de mica valoare pana la masini ( am vazut chiar un concurs cu un bmw .. interesant, nu, parca m-as baga si eu la unul? ). Romanii cum sunt ei inventivi le dau organizatorilor exact ce isi doresc .. cat mai multe like-uri.<br />Cum se face asta? Simplu ... Se ia o adresa de mail si se face un cont de facebook, apoi se mai ia inca una si se mai face un cont. Se repeta aceasta procedura de cateva sute de ori. Si astfel se obtin sute de conturi de mail.<br />Apoi urmatorul pas e sa iti promovezi creatia. Pui anunturi pe net ca ai sute de conturi si ca le vinzi 100 like-uri cu 1-2$. Sunt zeci de concursuri si sute de oameni interesati sa le castige asa ca, o investitie de cativa dolari nu li se va parea prea mare pentru a fi propulsati in fruntea topului de like-uri.<br />Astfel organizatorul concursului obtine ce isi doreste mii de likeuri, dar din pacate nici un potential client.<br />Exista solutii pentru a descuraja concursierii de profesie, dar pentru asta organizatorul concursului trebuie sa se gandeasca putin la forma concursului.<br />Cum iti poti da seama ca sunt conturi false, in general au cam 100-150 de prieteni, care toti au aceleasi pasiuni. Concursurile. Daca e un concurs de likeuri la utv, toti vor impartii aceeasi pasiune pentru muzica de la utv.<br />Asadar daca sunteti organizatorul unui astfel de concurs nu va bucurati prea mult cand vedeti ca unii concurenti muncesc din greu si reusesc sa stranga mii de like-uri ca ele sunt false.<br />E o intrega mafie in spatele acestor likeuri, de la conturi facute manual, la conturi generate automat, de la voturi date manual la voturi automate generate de scripturi, cu vanzari si cumparari de mii de like-uri.<br />Sfatul meu e ca inainte de a incepe un astfel de concurs, ganditi-va de doua ori si dati o forma concursului care sa descurajeze votatul pe banda, altfel banii dati vor ajunge la niste trisori si veti avea doar cateva mii de likeuri fara valoare.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-10321511826075590122010-06-26T19:03:00.010+03:002011-04-25T23:10:06.026+03:00Varanasi. Punct si de la capatCu toate ca a trecut cam 1 an de cand am plecat din India, recitind ultima parte din blog am simtit ca e momentul sa mai adaug cateva randuri de final pentru a nu lasa neterminata povestea Indiei.<div><br /></div><div>Din Goa ne-am intors pentru o zi in Delhi. Acum dupa 3 saptamani de India priveam mizeria din Pahar Ganj cu alti ochi. Si vanzatorii indieni s-au prins de asta. Parca nu mai eram asaltati cu zeci de oferte de a cumpara obiecte extrem de ieftine sau de a merge gratis cu tuk-tuk. Poate era din cauza culorii pielii mele care devenise maslinie sau datorita atitudinii cu care paseam. Seara am petrecut-o extrem de agreabil in compania unei fete din africa de sud, de origine Indiana, care venise pentru prima oara in vizita in India. Mi s-a parut extrem de funny ca noi am fost ghid pentru o indianca si ca am reusit sa o facem sa treaca mai usor peste socul cultural.</div><div>A doua zi am luat trenul spre Varanasi. Oricat de experimentati eram noi in India, cuvantul Varanasi ma facea sa tremur usor. Povestile cu cadavre arzande pe strada nu erau tocmai potrivite pentru a imi da incredere in ceea ce avea sa urmeze.</div><div>Am coborat la ora 5 in gara arhiplina din Varanasi. Din fericire am avut buna inspiratie sa cerem de la hotel sa ne trimita pe cineva care sa ne culeaga de pe peron. Nu va inchiputi cat e minunat sentimentul acela de siguranta pe care l-am avut cand un indian micut pe la 45 de ani m-a intreabat : "Mr Lucian?". </div><div>Varanasi este intradevar un oras dur, dar indianul micut pe nume Papu, care era si sofer si ghid, ne-a facut sederea ma mult decat placuta. Cu ce nu am reusit sa ne adaptam a fost caldura. Desi veneam dupa 40 grade in Delhi si umiditatea de 71% din Kerala, cele 46-47 de grade de aici imi dadeau sentimentul ca pielea imi ia foc dupa 30 de secunde de stat in soare. In timpul zilei am stat mai mult prin hotel, mall si internet cafe. Ce merita cu adevarat de mentionat este plimbarea pe Gange. RĂ¢ul sfant al hindusilor. Treziti cu noaptea in cap de catre Papu am plecat prin praful infernal din oras spre ghaturi. Ghaturile sunt locuinte ale caror trepte coboara pana in gange. Treptele sunt folosite pentru baie, pentru ritualuri hinduse sau pentru incinerare.</div><div><div>Varanasi esti cel mai sfant loc pentru hindusi si asta se simte in aer. Ce ne facut cel mai bine sa constientizam asta a fost plimbarea de dimineata, cat si cea de seara cu barca pe Gange.</div></div><div><br /></div><div>Stiind ca se apropie plecare stomacul meu a cedat. Fix in ultima zi. Nu puteam sa plec din india fara sa "vizitez" un spital. Apogeul a fost atins exact in seara cand trebuia sa plecam. Am reusit sa combin deshidratarea cu boala de stomac pe care o aveam. Drumul pana la aeroport a fost crunt si nu credeam ca voi reusi sa il duc pana la capat.</div><div>Odata ajuns pe aeroport, mi-am revenit ca prin minune si am plecat ... lasand in spate multe lucruri nedescoperite, dar pe care le voi vedea data viitoare cand voi reveni in India, pentru ca ma voi intoarce cu siguranta.</div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-37563908743252395622010-04-20T08:15:00.006+03:002010-04-22T13:07:28.062+03:00Cochin + GoaCochin este capitala statului Kerala, primul stat in care comunistii au castigat alegerile in mod democratic. Si asta se vede in India. Dupa cele doua saptamani petrecute aici am ajuns unanim la concluzia ca prea multa democratie strica.<br /><br />Afirmatiile pe care le voi face in continuare sunt replici pe care le-am primit pe parcursul calatoriei noastre din partea localnicilor.<br /><br />- in India este democratie, nu ca in China si de asta putem face cati copii vrem. Mentionez ca sunt 1,2 mld de indieni din care peste 400 mil sub 30 ani. Mare majoritate a familiilor sarace au peste 5-6 copii.<br /><br />- in India este democratie de aceea putem conduce cum vrem. Si chiar asta fac.<br /><br /><br /><br />In comunismul din Kerala am descoperit o indie destul de curata, cu un trafic ceva mai civilizat, cu strazi cu trotuare cu niste complexe rezidentiale cum nu avem in Romania si nici nu cred ca o sa avem in urmatorii 10 ani.<br /><br />Deci pentru noi este clar in India comunismul e bun, democratia nu.<br /><br />Cand am ajuns aici am rasuflat usurati. In sfarsit ceva mai multa liniste. Nu mai eram incojurati de milioane de masini si de vanzatori de orice. Era un orasel linistit ca un fel de Vama Veche in zilele ei de liniste. Ne-am cazat in Fort Cochin un vechi asezamant portughez cucerit ulterior de olandezi si apoi de britanici. Un loc plin de istorie si plin de biserici catolice.<br />Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iesim la o plimbare pe malul marii arabiei si am ajuns in piata chinezeasca de peste. Zeci de sortimente de peste, fructe de mare si toate minunatiile care se gasesc in apa erau prezente pe tarabele insalubre ale pescarilor sau chiar pe jos. Evident ca nu am rezistat tentatiei si am cumparat un 1kg de creveti, calamari si un peste pentru fabuloasa suma de 5 euro. Nu apucam sa facem doi pasi ca un baietel localnic ii ia punga lui erwin din mana si pleaca cu ea spre prima terasa pentru a ne pregati un festin culinar cum rar mi-a fost dat sa am.<br />A doua zi am vizitat toate bisericile catolice din fort si sinagoga. Intrucat telefonul meu era tot sticat am facut presiuni asupra lui erwin sa plecam din fort si sa mergem in oras pentru a gasi un service nokia. Evident ca nu am reparat telefonul, dar am avut parte de o plimbare minunata cu un vaporas care facea legatura intre fort si oras. Costul calatoriei a fost 2 rupii, mai exact 0,13 ron. In momentul cand barca a demarat am fost siguri ca vom merge fix de cat am platit. adica vreo 2-3 metri si apoi barca se va scufunda. Uitandu-ne la barcile care mai erau pe apa am vazut ca absolut toti pasagerii aveau veste de salvare. Am cercetat si barca noastra, care era cea mai amarata dintre toate din zona si nu am gasit decat vreo 2-3 colaci de salvare. Asta nu ne-a linistit prea mult dat fiind ca mai erau inca vreo 100 de indieni in barca cu noi. Dupa 30 de minute, barca a ajuns, nesperat as zice la destinatie.<br />In ultima zi am mers intr-o plimbare de 7 ore cu barca pe canalele unui lac din apropierea Cochinului. Cred ca este un remediu minunat pentru cei nervosi si stresati. Vegetatie, pasari, pesti, apa si multa linisteeeeee. Liniste pe care nu prea am mai intalnit-o in alta parte in India. Seara ne-am urcat in tren si am pornit spre Goa.<br />Despre Goa nu sunt prea multe de zis. Am petrecut 3 zile pe malul marii sau la piscina in timpul zilei, iar seara in cluburi. Ne-am imprientenit cu o gramada de lume printe care niste tipi veniti la studiu in india tocmai din zimbabwe. Super simpatici si super dansatori ... evident.<br />In ultima zi am inchiriat un scuter ( din ala pe 2 roti care merge pe sosea) si am plecat intr-o aventura de 30 km. Practic a fost prima oara in viata mea cand am mers pe scuter. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am ales chiar bine locul unde sa incep sa conduc scutere, aici unde nu exista nicio regula de circulatie. Erwin a zis ca am mers foarte bine si ca am invatat ff repede sa conduc ca indienii. Apasam continuu pe claxon, nu ma uitam decat in fata si mergeam pe mijlocul drumului.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-91597572275348318722010-04-14T17:22:00.007+03:002010-04-14T18:33:32.922+03:00MumbaiTotul era calculat la secunda, ne urcam in avion ajungem pe la 15.30 apoi avem vreo 2 ore sa cautam cazare pana se intuneca. Evident ca am uitat ca suntem in india avionul a plecat cu 30 min intarziere, am mai stat vreo 30 min dupa bagaje apoi am luat un taxi spre un hotel recomandat de un localnic. Aeroportul este undeva la vreo 15 km de oras timpul in care am parcurs acest drum 1 ora si 40 min. Am ajuns fix cand s-a intunecat. Evident ca locul in care hotarasem sa mergem era mizerabil si am decis sa nu ramanem. Fiind vineri seara cea mai buna idee a fost sa mergem la sinagoga. Dupa masa de shabbat, ca doar asta am mai prins, am fost indrumati catre un hotel al unui om de afaceri israelian, care avea si 2 scoli evreiesti. Toate grupate intr-un singur complex. Complexul fiind in cartier musulman, 98% din elevii scolilor evreiesi erau musulmani. Camera aici era putin mai curata si la jumatate de pret asa ca am ales sa ne petrecem urmatoarele 4 nopti in acest complex paziti de vreo 5 soldati indieni inarmati pana in dinti. Faza amuzanta mi s-a parut ca in curtea scolilor, in spatele unei sinagogi se oficiaza de cateva ori pe sataptamna nunti.. evident musulmane.<br /><br />De la distanta Mumbai pare New York, zeci de zgarie-nori, de aproape este un mix intre mizerie si bogatie. Infrastructura rutiera este grozava, zeci de poduri rutiere de kilometri sunt facute peste intersectiile din cartiere pentru a mai usura traficul. Circulatia este si aici haotica ca in toata India, dealtfel, dar aici totusi se mai respecta semafoarele si sensurile de mers.<br />Inca de la inceput am simtit nu doar ca suntem intr-o alta tara ci si in alt secol. Trecerea de la linistitul Udaipur aflat undeva la sfarsitul secolului 18 la jungla capitalista din Mumabi din secolul 21, nu m-a incantat prea mult.<br />Din pacate in cele 3 zile pline state in Mumbai nu am vazut mare lucru, o zi am vazut doar internetul si un mall, in alta zi am fost pe insula elefantilor unde am vazut un templu sculptat intr-o stanca. Iar in a 3-a zi am vazut celebrul slum din Mumabi si am facut o plimbare de 2 ore in centru.<br />In schimb in fiecare seara urmaream un meci de cricket intr-unul din barurile din centrul Colabei. Am devenit fani cricket. Nume ca Sachin Tendulkar probabil ca nu va spun nimic, dar aici 1,2 miliarde de oameni ii venereaza pe acesti jucatorii cricket.<br />Duminica dimineata impreuna cu prietenul nostru israelian pe care l-am cunoscut sambata dimineata am plecat spre slum-ul din Mumbai. Este o experienta pe care nu o voi uita niciodata.<br />Pe o distanta de 1,7 km 2, ca dela Universitate la Piata Victoriei traiesc peste 1milion de oameni. Strazile principale sunt incadrate de blocuri de 10-12 etaje, iar in spatele lor se intinde o mare de case. Am asistat la un scandal pe apa... evident ca nu exista apa curenta in mare majoritate a caselor din acesta zona, iar o cisterna cu apa le livraza saptamanal apa. Vreo 10 femei cu puradei in brate se certau pentru ca probabil apa era pe terminate, barbatii evident ca stateau in spatelor lor si radeau cu noi.<br />Am intrat pe cele mai inguste strazi si ne-am uitat in casele oamenilor. Locul acela ma rascoleste si acum cand scriu desi sunt la 3 zile departate. Nu am poze din acele zone deoarece mi-a fost rusine sa scot aparatul si sa fac poze, dar imaginile acelea imi vor ramane mereu intiparite in minte si imi vor aduce mereu aminte cat de norocos sunt ca m-am nascut in Romania.<br />"Strazi" pe care nu bate niciodata lumina soarelui, cu case P+1, care daca ar avea ferestre nu s-ar putea deschide in acelasi timp si pe care 2 oameni nu incap unul langa altul, sunt cele in care cei peste 1 milion de oameni traiesc si muncesc pentru a produce bunuri care se vand anual cu peste 650 mil de dolari in intreaga lume.<br />Cred ca slum-ul din Mumbai m-a rascolit cel mai mult in toata aceasta excursie.<br />Pana si prietenul nostru israelian, un respectabil om de afaceri cazat la hotelul Taj ( camera costand 300 usd/noapte), aceasta excursie in slum i-a oferit un moment de reflectie. La sfarsit el afirmand ca in loc sa dea 300 usd pe o camera mai bine i-ar da unor saraci sa traiasca cateva luni cu ei. Afirmatia a pusa in practica insa de mine cand i-am "dat" unei fetite cei 200 usd pe care ii aveam in buzunarul de la spate :)<br />Cu bune si rele, cu saracie si bogatie imi place India si stiu ca ma voi mai intorace aici.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-386080707633103982010-04-13T21:09:00.003+03:002010-04-13T21:25:35.327+03:00UdaipurImi este foarte greu sa mai scriu acum la mai bine de o saptamana despre feelingul pe care il aveam cand am ajuns in Udaipur.<br />Orasul lacurilor, orasul in care am inceput sa savurez cu adevarat aventura indiana. In prima seara eu evident bolnav, avem ceva o alergie de la praf cred, incerc sa dorm. Erwin urmareste pasionat pe cartoon network filmul Karate Kid 2, dublat in chineza. In pauza meciului mai schimba dinn cand in cand la interviurile de la sfarsitul meciului de cricket dintre Mumbai indians si Chenai super kings. Asta mai pot sa o inteleg ca de cand am venit aici, incercam sa le intelegem cat mai bine obiceiurile, iar cricketul e sportul national aici, dar aia cu filmul in chineza nu prea.<br />A doua zi am inchiriat o masina cu tot cu sofer si am plecat intr-o excursie de o zi. Drumurile in India sunt comparabile cu ale noastre, iar daca nu ar fi pline de vaci as zice ca sunt putin mai bune.<br />Singura diferenta e ca sunt pe o singura banda. NU stiu cati din cei care citesc acum asta au avut placerea sa mearga pe un asemenea drum. Unii s-ar putea sa se intrebe cum se procedeaza cand intalnesti un camion care vine din fata. Nimic mai simplu. Se aplica regula ultimului moment astfel : amandoi gonesc unul spre celalalat, iar cel care este cel mai putin slab de inima iese pe aratura...putin.<br />In alta ordine de idei in Udaipur am mai reusit o performanta notabila : prima poza facuta de mine in care apare Erwin si el e multumit de realizarea artistica. Simt ca sunt pe drumul cel bun.<br /><br />Cam atat despre Udaipur, desi as mai putea sa povestesc inca o ora, dar cei de la internet cafe ne dau afara. Maine ... MumbaiLucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-12425382830804898232010-04-08T18:19:00.003+03:002010-04-08T18:38:42.913+03:00Jaipur - Pink cityEra ora 23.30 cand am ajuns in Japur, cam cu o ora intarziere. Nu e tocmai rau pentru un tren care a facut vreo 700 km. Prin calduri de peste 40 de grade.<br />Trebuie sa va povestesc putin si de trenurile din india. Eu nu am vazut oameni care sa mearga pe trenuri, dar sigur se calatoreste si asa. Trenurile in india au vreo 8 clase.<br />Clasa 1, 2, 3 AC ( aer conditionat) toate acestea pe timp de zi sunt de stat in fund iar seara se fac cu paturi.Cls 1 si 2 sunt ca la noi, cLasa a 3-a e o custea cu vreo 8 paturi, ideea e ca nu sunt compatimente ci doar un vagon lung. Apoi vine Car Chair AC, e un vagon lung cu dispunerea scaunelor cam ca in avion ( cu asta am mers noi) si apoi vreo 4 clase de non AC. cu care calatoreste marea majotitate a poporului indian. Au si niste vagoane de dormit non ac cu niste banci de lemn. Cred ca daca la clasa asta sunt vreo 100 locuri pe banci in vagon sunt vreo 300 de oameni.<br /><br />Jaipurul a fost locul unde am inceput sa ma obisnuiesc cu india. Palate, temple hindu, case roz, acelasi trafic infernal, multe maimute pe strazi, vaci, porci, camile, elefanti toate se imbina perfect aici.<br /><br />Desi sunt foarte multe pe care as vrea sa le povestesc despre Jaipur am sa inchiei aici si voi continua povestea cu urmatorul oras, cel in care ma aflu acum Udaipur. Am in minte mai clara povestea aceasta, ca este cea prezenta si vreau sa o spun cu mai multe detalii, pentru ca merita.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-6113305678014456442010-04-04T18:06:00.009+03:002010-04-08T18:18:13.209+03:00AgraDesi postul se intituleaza Agra am sa mai scriu putin despre a doua zi din Delhi.<div>Dupa experienta nefericita de a merge cu ricsa am hotarat ca e momentul sa luam un mijloc de transport mai safe, o masina TATA.<br /><div>Am vizitat fortul din Delhi, parcul in care a fost incinerat Gandhi, templul Bahai, un arc de triumf (desi era ridicat pt un razboi pierdut - razboiul afgan al 3-lea) si inca un templu hindus. A fost o zi tipic turistica cu erwin in rolul principlal de mic japinez care fotografia tot ce prindea.</div><div><br /></div><div>Seara ne-am delectat cu o plimbare in Pahar Ganj. Adica in bazar. Sa facem un exercitiu de imaginatie. Cam tot Delhi, sau mai bine zis cam ce am vazut noi din el e ca un un stat de tigani, foarte saraci, nu din aia care au palate cu turnulete, unii au case de lut sau chirpici, altii din caramida, altii nu au nimic. Acum sa ne imaginam bazarul din Istambul cu mii de comercianti. Suprapunem cele doua imagini si iese ceva apropiat de Pahar Ganj.<br /><br />Dimineata ne-am imbarcat spre Agra. In drum spre Agra am avut ocazia unica sper de a admira slum-ul din Delhi. Este un Pahar Ganj la cub...<br /><br />Agra 200 km de Delhi, 2 ore cu trenul.. nu stiu unde in Romania se poate asta. Orasul identic cu Delhi la capitolul curatenie, dar in spatele muntilor de mizerie se afla Taj-ul.<br />In curte mii de indieni si doua blonde. La vederea acestor blonde au navalit pe ele ca un trib de indieni din cartile cu Winnetou. Cred ca au urmat 20 de minute de poze la foc automat cu ele.<br />Doi dintre ei mai curajosi au venit si la mine si m-au rugat sa faca poze cu mine !!???? In urma acestui eveniment am ajuns sa fiu tinta tuturor bancurilor lui Erwin. Putin mai tarziu o mamica isi forta cei doi copii ai ei sa faca poze cu mine. Atunci am realizat ca un fel de maimutica pentru ei. Un macac probabil. Sigur mamutele nu prezinta asa mare interes pentru ei, intrucat sunt cu miile pe strazi, asa ca m-au luat pe mine pe post de maimuta.<br /><br />Gata ora de culcare aici ... astia de la Internet cafe ma dau afara.. revin<br /><span style="font-weight: bold;"><br />Update.. </span><br /><br />Taj Mahal-ul este intradevar impresionant vazut de afara. Pe dinauntru este gol si plin de gainati de pasari.<br />Erwin se gandea ca este foarte tare sa ai atati bani incat sa ridici un palat de fiecare data cand suferi din dragoste.<br />Am hotarat sa vedem tajul si de pe cealalta parte a lacului, adica din partea necomerciala. In drum spre el un eveniment interseant mi-a atras atentia. Avem de trecut un pod si la capul podului era un politist care oprea masini si le cerea taxa de trecere a podului. Era taxa lui de pod. 10 rupii. Nu "incasa" el direct taxa, ci avea un pusti care se urca cu tine in masina si soferul o achita direct lui.<br />Cautand un restaurant mai bun pentru a lua pranzul am nimerit la hotelul Oberoi. Un indian foarte politicos, imbracat ca in anii 20 si cu turban in cap, ne-a poftit inauntru si ne-a rugat sa asteptam pana verifica daca este vreo masa libera. A sunat la telefon si ne-a anuntat politicos ca nu au nici o masa libera. Probabil pentru ca eram in pantaloni scurti si cu niste tricouri absolut jegoase, dupa o zi de plimbat. L=am intrebat daca putem sa ne asteptam tuc-tuc-ul si sa bem o cafea la bar. Evident ca am primit acelasi raspuns, va rog asteptati sa vad daca este vreo masa libera. Dupa telefonul de rigoare am fost informati : "Sir, there is an availability". Ne-am pregatit sufleteste pentru plimbare lunga pana la bar, din moment ce a fost nevoie de un telefon, dar barul era fix dupa colt !!! :) Si supriza eram singurii clienti, probabil ca de asta ne-au si primit. Cand am vazut preturile am renuntat si i-am anuntat ca nu aveam disponibilitate in buzunar pentru bauturile lor.<br /><br />Am sfarsit prin a manca la MC Donalds :P<br /><br />Cam asta a fost ce imi mai aduc aminte din Agra. Au trecut 5 zile de atunci.<br /><br />Am luat trenul spre .....<br /><br /><br /><br /></div></div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-37880125743985796312010-04-04T10:21:00.009+03:002010-04-04T12:00:07.951+03:00Delhi...si am ajuns.<div><br /></div><div>Delhi ne astepta cu caldura, chiar prea multa pentru cat ne-am fi dorit noi. Ne mai asteptau si vreo cateva sute de soferi de taxi gata sa faca orice pentru a ne intra in gratii.</div><div>Drumul de la aeroport la hotel a fost mai usor decat ne-am asteptat. Soseaua buna, comparabila cu cea din romania, nu foarte aglomerat, era ora 1 noaptea, hotelul ok. Nimic nu avea sa prevesteasca ceea ce urma a doua zi.</div><div><br /></div><div>Si s-a facut dimineata... caldura cu care ne-a primit Delhi a devenit insuportabila si de abia facusem 2 pasi in afara hotelului. Atunci am descoperit cum arata intr-adevar locatia in care ne aflam.</div><div>Un bazar imens, ca toata india de altfel, cu miros de urina, munti de gunoaie, mii de oameni dormind pe strada. Oricum as incerca sa descriu feelingul pe care il ai cand ajungi prima oara in India nu voi reusi. Toata lumea te priveste, o mare parte din ei te si abordeaza sa iti vanda ceva, a alta parte isi fac poze cu tine. Suntem niste vedete intr-o mizerie colcainda.</div><div><br /></div><div>Cum nu aveam cazarea asigurata decat in prima noaptea, am apelat da recepitionera careia i-am cerut sa ne recomande un hotel bun in care sa stam... si ea a facut-o.</div><div>Am ajuns intr-o hotel situat intr-un gang, cu munti de gunoaie in fata lui si cu camere care la prima vedere pareau acceptabile. Dar dupa 5 minute de stat in ele si o inspectie mai atenta mi-am dat seama ca la noapte voi fi mancat de probabil miile de lighioane care salasluiau pe acolo.</div><div>Am plecati dezorientati pe jos prin vreo 38 de grade cu rucsacii in spate spre un hotel mai bun.</div><div>L-am gasit ... Dupa vreo 2 ore de odihna am plecat, destul de temator recunosc sa descoperim cum arata capitala. </div><div>Si aici ajungem la capitoul transporturi in india. Se poate calatorii intr-un milion de feluri. Am sa enumer cateva dintre ele :</div><div> - <b>Pe jos</b>, aici sunt 2 subdiviziuni : </div><div>1. cu erwin ( varianta asta e cel mai putin intalnita)</div><div>2. cu erwin si inca vreo 2-3 agatatori</div><div> - <b>Cu ricsa</b>. Aici trebuie facute cateva precizari. Se ia o bicicleta se leaga cumva de o banca de lemn cu roti se adauga unul mic si negru de respira din greu cand pedaleaza(dupa cum zice Erwin) se lasa libera in cel mai haotic trafic din lume. </div><div>Am avut proasta inspiratie sa alegem acest mijloc de locomotie, pentru a vizita cea mai mare moschee din India. Cu fiecare secunda care trecea eram mai aproape de Dumnezeu si asta nu pentru ca ne-am fi apropiat de lacasul de cult, chiar daca musulman, ci pentru ca aveam senzatia ca urmeaza sa intre in noi fiecare masina, motocicleta,autobuz, camion, vaca, bou cu cocoasa, camila, elefant care circula pe strada.</div><div><br /></div><div>Restul de mijloace de transpot, cele enumerate mai sus le voi descrie intr-o alta postare.</div><div><br /></div><div>Dupa ce ne-am intors la hotel eram daramat psihic. Totul atarna de un fir de par ca sa indeplinesc profetia bunului meu prieten Flaviu si sa ma intorc la aeroport pentru a reveni in Romania, chiar din prima zi. O bere indiana si cu ceva mancare indiana (cea mai buna din lume din punctul meu de vedere) fac minuni. Mi-am revenit imediat si ideea cu aeroportul a dispartut.</div><div><br /></div><div>A doua zi am inchriat o masina cu sofer pentru 8 ore care ne-a aratat si partea frumoasa a delhi-ului. Am inceput sa enjoy India, incetul cu incetul. In continuare sunt paranoic cu mancarea si cu apa. Din categoria paranoia dau exemplu ca ne spalam pe dinti numai cu apa plata.</div><div><br /></div><div>Ieri am parasit Delhi si am plecat spre Agra pentru a vedea impresionatul Taj Mahal. Dupa o 12 ore in Agra am luat trenul spre Japuir. Si nu, nu am calatorit pe tren, cum probabil ca se asteapta unii :)</div><div><br /></div><div>Ma opresc aici cu scrisul, am sa revin cu povestea Taj-ului si a Jaipurului, pe care ma duc acum sa o traiesc...</div><div><br /></div><div>Cateva poze</div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 11px; "><p class="p_other pic_padding" style="font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 11px; text-align: left; margin-top: 0px; margin-right: 4px; margin-bottom: 0px; margin-left: 4px; color: rgb(0, 0, 0); padding-top: 2px; padding-right: 3px; padding-bottom: 2px; padding-left: 3px; line-height: 14px; "><a href="http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Falbum.php%3Faid%3D166954%26id%3D606436108&h=348c1360ffdb3a236a9325e10f888e71" target="_blank" rel="nofollow" style="cursor: pointer; color: rgb(59, 89, 152); text-decoration: none; ">http://www.facebook.com/album.p<wbr>hp?aid=166954&id=606436108</a></p><p class="p_other pic_padding" style="font-family: 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 11px; text-align: left; margin-top: 0px; margin-right: 4px; margin-bottom: 0px; margin-left: 4px; color: rgb(0, 0, 0); padding-top: 2px; padding-right: 3px; padding-bottom: 2px; padding-left: 3px; line-height: 14px; "><a href="http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Falbum.php%3Faid%3D166958%26id%3D606436108&h=348c1360ffdb3a236a9325e10f888e71" target="_blank" rel="nofollow" style="cursor: pointer; color: rgb(59, 89, 152); text-decoration: none; ">http://www.facebook.com/album.p<wbr>hp?aid=166958&id=606436108</a></p></span></div><div><br /></div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-8295348120376194672010-03-28T17:56:00.003+03:002010-03-30T12:53:11.313+03:00pre IndiaApropierea unei noi calatorii ma face, iar, sa imi doresc sa scriu. Emotia plecarii s-a instalat deja, chiar daca pana cand vom decola spre India, via Amsterdam mai sunt 3 zile.<div>Stiu ca va fi un adventure trip cel putin din trei puncte de vedere, al cazarilor care ne lipsesc cu desavarsire, al mancarii si al temperaturii care nu va fi mai jos de 33 de grade ziua. Maxima este prognozata sa o intalnim in Varanassi undeva peste 45 C.</div><div><br /></div><div>Ce alte aventuri vor fi, vom vedea in foarte scurt timp.</div><div><br /></div><div>Si acum, la drum..... ne vedem in INDIA !</div><div><br /></div>Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-46640994738833827912008-02-12T08:58:00.000+02:002008-02-12T09:18:27.874+02:00Day 21Siam Reap 1.59<br /><br />Calatoria se apropie cu pasi mari de final, nu am sa imi ascund dezamagirea ca trebuie sa ma intorc. O luna este mult prea putin pentru o astfel de excursie. Sunt atatea locuri interesante de vazut in acest colt indepartat de lume. Dupa ce in primele zile eram mirat de ce toti strainii pe care ii cunosteam stateau minim 4 luni vizitand 2-3 tari, acum inteleg.<br /><br />Povestea de azi va fi drumul de la "autogara" din Siam Reap pana in camera de hotel. Acest drum s-a consumat in urma cu 30 min si de aceea voi scrie despre el cat il am inca proaspat in minte.<br /><br />Ba nu ... mai e ceva. In drum spre siam reap am autobuzul a avut o oprire intr-un sat cam la 100 km de capitala, intr-o piata. La coborare au navalit pe noi vanzatorii de fructe. Nu pot sa zic cat de surpins am fost sa cumpar o legatura de banane de la o fetita de 12-13 ani care vorbea si engleza si franceza. Hmm... intr-un sat din cambogia si asta nu e ceva izolat.<br /><br />Ajunsi la destinatie in autogara din Siam Reap cu greu am reusit sa ne facem loc printe soferii de tuk-tuk care se ofereau sa ne duca in oras si sa ajungem la omul care ne astepta din partea hotelului. Acesta foarte dragut ne-a ajutat sa incarcam bagajele in tuk-tuk-ul hotelului si apoi ne-a servit cu o apa rece. La intrarea in hotel am aflat de serviciile incluse in pretul cazarii: breakfast, internet, masaj 20 min si mai sunt dar nu le-am retinut decat pe cele importante :)<br />La 2 min dupa ce am intrat in camera o fata din partea hotelului ne-a adus un ceai rece si o bere asa ca dar de bun venit. Astfel de servicii nu am vazut nici la hoteluri de 4 stele din alte tari :).<br />Probabil ca va ganditi ca pretul camerei este pe masura serviciilor, asa este... Camera dubla costa fabuloasa suma de 18$( 45 ron) pe noapte...Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-58336567382194370752008-02-10T15:56:00.000+02:002008-02-10T16:33:12.476+02:00Day 19Phnom Penn - 21.01<br /><br />Am ajuns si in Cambogia, punctul culminant al excursiei noastre. Dupa un drum de 7 ore in care am parcurs cca 200 km am poposit pentru 2 zile in orasul contrastelor. Pe drum am putut admira satele cambogiene, privelistea este de nedescris. Mizerie, mizerie si iar mizerie. Microbuze de 16 locuri cu cel putin 30 de persoane in ele si inca 4-5 pe ele. O imagine pe care nu o voi uita vreodata este aceea a 4 baieti care jucau carti pe un astfel de microbuz si mancau gandaci prajiti dintr-o punga precum mancam noi semintele la meci.<br /><br />Multe vile super luxoase, cocioabe de chirpici, mizerie de nedescris pe strada, cafenele luxoase toate se imbina perfect aici in capitala Cambogiei creand un oras cu iz al Bucurestiului din anii 20 combinata cu mizeria anilor 92. Cersetori la tot pasul, soferi de tuk-tuk-uri care iti ofera si aici servicii complete de la cazare, transport pana la fete.<br /><br />In clipa asta umaresc cu privirea 2 soparle mici care se fugaresc pe peretele internet cafeului. Din lucrurile demne de mentionat ar fi discutia cu o fata de 13 ani care vindea carti lonely planet xeroxate( ghiduri de excursie pentru fiecare tara), care vorbea o engleza impecabila si era incredibil de spontana. De asemnea un lucru pe care numai in asia il poti gasi este cazarea ieftina. Pentru 15 usd poti sta intr-o camera mare 3 persoane pentru o noapte. Unde mai poti gasi cazare cu 5 dolari...poate nici la mama acasa :)<br /><br />Trebuie sa mai experimentez putin orasul pentru a imi face o imagine mai clara despre el, dar oricum el este mult peste asteptarile mele.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-38114824540354563382008-02-08T12:49:00.000+02:002008-02-08T13:30:11.598+02:00Day 17Tot Saigon 17.59<br /><br />Cred ca am mai spus cat de mult imi place aici si tocmai din acest motiv ne-am amanat plecarea cu o zi de aici. Maine mergem in delta sper ca pastilele de malarie sa aiba vreun efect in afara de acela ca l-au facut pe Erwin foarte nervos.<br /><br />Dupa ce ieri am povestit de trafic, azi as vrea sa aloc cateva randuri mancarii. Nu cred ca am mai mancat vreodata asa bine si in plus asa de ieftin ca aici. Nu stiu ce mananc, sper ca nu sunt sobolani sau catei dar e foarte bun. Cred ca voi deveni client fidel al restaurantului vietnamez din Bucuresti, daca fac mancarea ca aici. Mirodeniile sunt delicioase si am inceput sa ma obisnuiesc cu mancarea picanta.<br /><br />Vietnamul m-a impresionat extrem de placut, ma asteptam sa gasesc aici o tara comunista asa cum eram noi inainte de 89 si am gasit una intr-adevar comunista, dar doar cu numele.<br />Saigonul arata in centru cel putin mult mult peste oricare oras din Romania. Soselele sunt foarte ok. Nu mai zic ca am trecut printr-un tunel de 6.2km facut prin munte, ma gandesc cand o sa avem si noi asa ceva. Oamenii extrem de primitori. Toti iti zambesc cand intri in magazin si au si iti zabesc si la plecare chiar daca nu ai cumparat nimic si i-ai frecat la cap 10 min.<br /><br />Am vazut atatea locuri frumoase, dar din pacate multe lucuri pe care nu le-am pus pe blog le-am uitat. Nu as vrea sa uit insa cum ne-am tarat azi prin tunelurile sapate de rezistenta vietnameza ( din sud ) . Fiind acolo si vanzand ce capcane si ascunzatori aveau cred mi-am dat seama de ce americanii au pierdut razboiul.<br /><br />In ciuda locurilor frumoase pe care le-am vazut aici, totusi in vietanam este multa saracie, dar sunt sigur ca in 5-10 ani lucrurile se vor schimba radical. De exemplu in Da Nang in centrul vietanmului sunt 30 km de plaja cu nisip cumparata toata de catre corporatii internationale unde urmeaza sa se ridice niste super resorturi, hotelui si blocuri de birouri.<br /><br />Gata m-am plictisit... de atata scris mai scriu si din CambogiaLucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-36665612693770675192008-02-07T12:01:00.000+02:002008-02-07T12:26:30.989+02:00Day 16 ... cred ca le-am pierdut sirul17.02 Saigon / Ho Chi Min City<br /><br />Parca ne-am mai incalzit putin, afara sunt 30 grade si frigul pe care l-am tras in Hanoi pare undeva departe pus in bagaje si in poze. Ar mai fi multe de povestit despre Bangkok, dar el pare si mai departe. Nu de alta dar am mai vazut inca 4 orase de atunci, toate din Vietanam.<br /><br />Hanoi-ul a fost primul, oras care ne-a primit cu o temperatura de 7 grade si cu o ploaie cand marunta cand torentiala si cu surle si trambite, sau mai bine zis cu claxoane.<br />Ar fi multe de povestit despre traficul din Vietnam. Cred ca aici lectiile de condus se desfasoara putin altfel decat in Romania si anume :<br />Lectia 1 - Claxonatul .El trebuie facut cat mai lung si cat mai des, dar s-ar putea pune un bolovan pe claxon care sa il tina mereu activ ar fi perfect. Claxonul aici iti obtine prioritatea. Nu exista prioritate de stanga dreapta sau de orice fel ci doar prioritate de claxon. Ai claxonat ai prioritate. Daca ai masina mare cu atat mai bine ai mai multa prioritate adica poti merge oricand pe contrasens( nu conteaza care din benzi) tinanad evindent mana pe claxon.<br /><br />Lectia 2 - Folosirea farurilor pe timp de noapte. Faza lunga trebuie mentinuta in permaneta nu conteaza ca esti in oras sau afara trebuie sa ai faza lunga. Daca vrei sa dai faruri, ca sa il faci pe cel din fata atent, o opresti. Atunci soferul din fara nemai fiind orbit de lumina isi da seama ca e ceva ineregula si franeaza.<br /><br />Lectia 3 - Ocolirea pietonilor. pietonii nu au niciodata prioritate, nici macar pe trecere la culoarea verde. De aceea ei trebuie ocoliti. Pietonii stiu ca nu au prioritate niciodata si de aceea se poate trece pe oriunde. Cum trebuie facut asta. Mergi cat mai incet si continuu astfel incat zecile de motociclisti care vin din toate directiile spre tine sa te poata ocoli.<br /><br />Ar fi multe de povestit de traficul de aici dar nu vreau sa transform blogul intr-o lectie de legislatie rutiera vietnameza pentru ca totul aici e foarte simplu. Regula de baza este ca nu sunt regului ( posutulatul lui Erwin )<br /><br />Hanoi a fost orasul care mi-a placut cel mai putin din vietanam poate si din cauza frigului si a haosului din trafic.<br />Data viitoare o sa scriu mai multe despre orase si ce am vizitatLucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-58976218063382233792008-02-01T12:10:00.000+02:002008-02-01T12:37:15.538+02:00Day 917.11 Vietnam - Hanoi<br /><br />7 grade celsius si arafa si in holul hotelui unde ne-am cazat dupa cateva peripetii. Cu greu imi mai simt mainile dar am sa fac un efort pentru a povesti de cum s-a terminat aventura talilandeza.<br /><br />A doua zi in Chiang Mai am luat o excursie al carui cost a fost putin peste 30$ in imprejurimile orasului. Urma sa fie o zi de aventura... si aventura a inceput din primele clipe cand ne-am suit in masina. Imi e foarte greu sa va descriu cum era aceasta masina semana cu o dacie papuc cu 2 locuri copertata in spate si cu locuri pentru pasageri. Dar ea nu era full copetata ci ceva similar cu cele cu care se face safari. Asa cum ziceam aventura a inceput pe sosea. Nu va puteti imagina cum e sa mergi cu 110km intr-o astfel de masina cu un sofer care nu cred ca avea mai mult de 19 ani facand slalom pe autostrada. Primele locatii vizitate au fost unele super turistice : ferma de orhidee si un mix comercial al vietii la sat in tailanda. 5 triburi erau puse la un loc pentru a comercializa diferite produse de matase si alte chestii care iau ochii turistilor.<br /><br />Next stop : elefantii .... saracii de ei cat ii chinuie oamenii. Dar pentru noi a fost frumos, am hranit elefantii cu banane. Erau bine dresati faceau 2 pasi si mai cereau o banana si tot asa pana s-au terminat bananele cumparate la inceput cu 20 bati ( 1,5 ron). In acel moment .. surpriza. Elefantii au oprit intr-o statie special amenajata pentru alimentare de combustibil unde o femeie bine voitoare ne-a vandut inca un 1kg de banane pe 20 bati. Credeti ca elefantii sunt prosti ? Nu nu va inselati. Cand bananele partenerilor nostri de excursie s-au terminat elefantul lor m-a batut cu trompa pe spate vazand ca eu il tot hranesc pe al nostru. Plimbarea cu elefantii s-a terminat si a urmat o plimbare de 2 ore prin jungla ( nu e chiar ca cea din filmele americane cu razboiul din vietnam, dar e destul de spectaculoasa).<br /><br />Ziua s-a terminat cu o plimbare cu barca pneumatica pe un rau destul de rapid pentru cunostintele noastre de rafting si cu o plimbare pe niste plute de bambus. Am avut pentru un moment ca sunt in cartea junglei si Mogli conduce pluta pentru mine pentru a imi arata niste peisaje de vis si a asculta cantecul pasarilor..... in concluzie a fost o zi superba.<br /><br />Bangkok - Sin City<br /><br />Cele 3 zile in Bangkok au fost mult prea putine pentru cat mi-as fi dorit sa stau. In putine locuri m-am simtit asa bine cum a fost aici, desi eram inconjurat de o mizerie colcainda la tot pasul. Bangkok este un oras fascinat temple budiste impresionate, zgarie nori de sute de metri, cocioabe darapanate, curve, soferi de tuk-tuk la tot pasul gata sa iti ofere orice pe gratis ( la inceput) . Din pacate Bangkok nu poate fi povesit, el trebuie trait.<br /><br />Totusi am sa mai incerc data viitoare sa mai povestesc cate ceva din experianta mea, din pacate prea scurta in Bangkok. Ma intorc in traficul nebun din Hanoi...Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-18977003101857131712008-01-28T13:59:00.000+02:002008-01-28T14:55:48.266+02:00Day 67.03 - Tailanda - Chiang Mai<br /><br />Desi ar mai fi multe de spus despre Singapore ne-am mutat de ceva timp in Tailanda asa ca voi dedica urmatoarele randuri intamplarilor din Chiang Mai ( oras din nordul Tailandei ).<br /><br />Dupa ce am strabatut o distanta aproximativ egala cu cea de la Bucuresti la Londra, conform tuturor cartilor citite despre Tailanda ne asteptam ca la aeroport sa sara pe noi o serie de serivcii mai mult sau mai putin dubioase asa cum se intampla si pe la noi prin gara de nord. Surpiza... la sosire nimeni. Si de aici suprizele vis a vis de Tailanda s-au tinut lant.<br /><br />Acum dupa aproape doua zile petrecute aici pot spune ca diferentele intre Romania si Tailanda sunt foarte mici, multe dintre ele datorate diferentei de cultura.<br /><br />Chiang Mai seamna izbitor cu Vama Veche numai ca este putin mai mare si are 1.6 mil de locuitori. Este aceeasi atmosfera talcioc cu muzica live cu puburi in plus sunt masajele si oamenii care iti zambesc la tot pasul si sunt gata mereu sa te ajute.<br /><br />Dupa o dupamiaza obositoare in care am vazut un templu budist si cam atat am poposit la un salon de masaj de relaxare. Daca pe strada sau in orice loc poti primi un masaj la picior pentru 120bts ( 10 ron ) timp de o ora in acest salon preturile erau ceva mai mari. 600 bts ( 50 ron) pentru o ora jumatate de masaj . Este destul de greu sa descriu masajul... ce pot face este de descriu serviciile si ambientul. Dupa ce te-au spalat picioarele in apa cu trandafir, Amonporn ( maseuza ... tare nume nu ?) ne-a invitat pe niste super fotolii de piele. A urmat o ora jumatate de masaj ... la sfarsit... delir. Fetele astea chiar se pricep. A fost cel mai tare masaj ever si daca va ganditi la sex... imi pare rau sa va dezamagesc a fost un masaj de relaxare super profesionist.<br /><br />Trebuie sa plec din pacate dar voi reveni peste cateva ore cu povestea excursie de azi din jungla tailandeza.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-35410296500171867912008-01-25T20:42:00.000+02:002008-01-25T21:23:51.390+02:00Day 22.44 Se pare ca numai la astfel de ore am posibilatea sa mai trec in revista o parte din evenimentele cu care as vrea sa raman din aceasta excursie.<br />Asa ca am o scuza pentru eventualele greseli pe care cu siguranta le voi face.<br /><br /><br />Singapore.<br /><br />Este cu siguranta un inceput soft pentru "greul" care va urma in tarile lumii a 3-a. Baruri la etajul 70, cafenele si magazine unde platesti pe baza de amprenta, statii in care metroul opreste exact in acelasi locuri bine marcate de fiecare data, acestea ar fi doar cateva din cotidianul zilnic de aici.<br /><br />Mancarea....uff cred ca o sa fie o mare problema cu ea. Aici totul este picant si ce nu este picat este tot picant.<br /><br />Primul lucru care m-a socat aici a fost umitidatea, as zice mai mare ca in Israel. Al doilea statiile de metrou. Inchise cu geamuri... de ce? Din cauza ratei de sinucidere, destul de mare pana acum cativa ani. Si astfel au pus geamuri de plastic ca sa mai te poti arunca.<br /><br />Am uitat sa mentionez ca aici in sigapore regimul este : dictatura militara. Sunt foarte multe lucruri interzise, bine cu ca la noi nu ar fi ... dar aici chiar se si respecta. Mancatul in metrou ( 250 euro amenda) .. interzis, fumatul in locuri publice ... la fel ( asta e de bine ..poti merge in baruri si nu fumeaza nimeni ...aici amenda e 500 euro). Guma a fost interzisa o buna bucata de vreme acum nu este...dar nu se gaseste :)<br />Asta merita povestit.. de ce e interzisa guma. Mai sus ziceam de geamul de protectie de la metroul. Cineva a lipit o guma pe usile care se deschid ca sa permita urcarea oamenilor in el si usile nu s-au mai inchis. Metroul nu a mai putut pleca. Nici urmatoare nu am mai putut merge din cauza lui si nici urmatoarele si nimeni nu a stiut ce sa faca si totul s-a transformat intr-un blocaj general nu numai in metrou ci si pe strazi totul a fost paralizat... mai mult timp.<br />Urmarea s-a interzis guma de mestecat.<br /><br />Am facut zilele astea multe chestii pentru prima oara in viata. Am mers cu masina pe dreapta, eram in taxi in fata... in partea stanga si nu conduceam, tare senzatie, m-am urcat intr-un autobuz supraetajat ( ca in londra ), alta senzatie misto, am baut bere guinness care surpiza pentru incultul de mine in materie de bere, este doar neagra :).<br /><br />S-a facut 3,22 asa ca voi lua drumul patului unde il voi astepta pe erwin care mai are de admirat pe skype picioarele prietenei lui.Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1693619894612748238.post-66321402300451715502008-01-22T23:39:00.000+02:002008-01-22T23:49:07.614+02:00Day -123.41 / 22.01.2008<br /><br />Day Trip -1.<br /><br />Inca nu am ce sa scriu.<br /><br />Pregatiri de plecare, nerabdare emotii... stuff like that. Contabila mi-a busit bilantul, emotii iar si am decolat spre Singapore....Lucianhttp://www.blogger.com/profile/00874757208136287146noreply@blogger.com0