vineri, ianuarie 17, 2014

Inle lake

In afara de aeroportului international din Yangoon restul aeroporturilor din Myanmar arata ca niste autogari de provincie. Si desfasurarea evenimentelor e cam tot ca in autogara. Pentru cantarirea bagajelor este un cantar mare, comun tututor companiilor, cum erau pe vremea lui Ceausescu pentru cantarirea cartofilor. Bine nu prea l-am vazut folosit, cred ca evaluarea se face din ochi. Dupa ce am primit locurile din avion l-am intrebat pe tipul de la ghiseu cum o sa stim cand sa ne urcam in avion. Mi-a zis sa nu ma ingrijorez ca o sa vina cineva si o sa strige si o sa dea din maini cand o sa fie cazul. Peste 30 min un nene a insfacat o plancarda pe care scria 737( adica zborul nostru) si a ineput sa tipe prin sala de asteptare.. heho, heho. Despre noi era vorba. 

Dupa ce ne-am suit in avion pe pista de pe care urma sa plecam noi au aterizat doua avioane militare Mig. Asta chiar nu am mai vazut-o. Va dati seama cu ar fi ca de pe JFK sa plece si aviaoanele de pasageri catre Miami si bombardierele B52 catre Irak si daca mai e loc in carucioarele de bagaje sa mai inghesuie si 2 bombe cu napalm ca tot sunt avioanele apropiate.
Cursele aeriene sunt precum cursele de autobuz la noi. Pleaca de dimineata din capitala si zboara din oras in oras pana seara cu stop de 15 minute in fiecare oras mare. Seara poposesc in Yangoon. De la Heho pana la lacul Inle mai este un drum de o ora cu taxiul. Stiam ca trebuie sa ne asteptam la preturi intre 25-40 usd pe drum si am reusit sa negociem la limita inferioara. Intoarcerea la aeroport este doar 15 usd pentru ca oferta este mult mai mare in oras.
Dupa fix o ora de drum soferul ne opreste la marginea lacului inle in fata unei agentii de tursim naval si ne spune ca mai departe nu poate merge ca nu e drum si ca trebuie sa luam barca. Inca un scam de tip Asia imi zic, dar intram in baraca respectiva pentru ca nu avem de ales. Patronul agentiei imi arata unde suntem noi si unde e hotelul si imi zice ca mai trebuie sa dam 12 usd pentru a ajunge la destinatie. Ii zic da bine si plec. Ma intorc la soferul nostru si ii zic sa mergem cu masina ca am vazut ca e drum pana acolo pe harta. Blufam evident. Bluful mi-a iesit doar partial pentru ca a recunoscut ca e drum, dar e foarte prost si ca nu poate ajunge.
Adevarul e ca unde eram noi opriti si cu soferul care nu vroia sa ne duca mai departe nu prea aveam optiuni. Alte taxiuri nu mai erau si nici alte barci. Asa stand lucrurile ce imi zic eu, ia sa negociez. Si ii zic 5 usd. Spre surprinderea mea el imi zice 10 si batem palma pe 8. Pana seara ne-am prins ca nu ne pacalisera si chiar nu se putea ajunge la hotel cu masina, el fiind in mijlocul lacului. Hotelul este un resort superb cu bungalouri pe apa. Camerele sunt imense, tot personalul hotelului te saluta de fiecare data cand treci pe langa ei. Pare un colt de paradis. 



Cu o singura problema. Fundalul sonor. Am senzatia in permanenta ca sunt intr-o zona de razboi si trec elicoptere pe langa noi. Zona fiind deja foarte turistica localnicii si-au montat pe vechile lor barci niste motoare diesel. Si sunt sute care plimba turistii in toate directiile. Cu siguranta zona va fi de nevizitat in cativa ani. Prima barca trece prin fata hotelului nostru la 4.02 din spusele Adinei ( nu am sa o verific), iau ultima in jur de 11. In timpul zilei dupa cum ziceam e jale...
Am vizitat mai multe afaceri locale, o mini fabrica de facut tigari, o tesatorie si o fierarie, toate facute special pentru turisti. Cateva stupe mai noi si inca cateva in ruina. 
Piata plutioare e insa spectaculoasa. Tu treci cu barca ta ca un domn si vanzatorii localnici se prind de barca ta din mers ca mustele.

Pescarii locali au in stil incredibil de a vasli cu piciorul. Evident ca multi din ei fac asta pentru banii turistilor care ii pozeaza. 


Ce mi s-a parut foarte tare a fost faptul ca doi tineri recruti din armata myanmareza au venit la mine si mi-au cerut sa faca poze cu mine. Mi s-a mai intamplat asta cu civili, dar niciodata cu cadre militare. Erau tare emotionati cand le-am strans miinile la sfarsit.

Dupa 3 zile e ne-am plimbat in sus si in jos pe lac si am vazut toate satele din jur am plecat spre Bagan.

Niciun comentariu: