Mumbai

Totul era calculat la secunda, ne urcam in avion ajungem pe la 15.30 apoi avem vreo 2 ore sa cautam cazare pana se intuneca. Evident ca am uitat ca suntem in india avionul a plecat cu 30 min intarziere, am mai stat vreo 30 min dupa bagaje apoi am luat un taxi spre un hotel recomandat de un localnic. Aeroportul este undeva la vreo 15 km de oras timpul in care am parcurs acest drum 1 ora si 40 min. Am ajuns fix cand s-a intunecat. Evident ca locul in care hotarasem sa mergem era mizerabil si am decis sa nu ramanem. Fiind vineri seara cea mai buna idee a fost sa mergem la sinagoga. Dupa masa de shabbat, ca doar asta am mai prins, am fost indrumati catre un hotel al unui om de afaceri israelian, care avea si 2 scoli evreiesti. Toate grupate intr-un singur complex. Complexul fiind in cartier musulman, 98% din elevii scolilor evreiesi erau musulmani. Camera aici era putin mai curata si la jumatate de pret asa ca am ales sa ne petrecem urmatoarele 4 nopti in acest complex paziti de vreo 5 soldati indieni inarmati pana in dinti. Faza amuzanta mi s-a parut ca in curtea scolilor, in spatele unei sinagogi se oficiaza de cateva ori pe sataptamna nunti.. evident musulmane.

De la distanta Mumbai pare New York, zeci de zgarie-nori, de aproape este un mix intre mizerie si bogatie. Infrastructura rutiera este grozava, zeci de poduri rutiere de kilometri sunt facute peste intersectiile din cartiere pentru a mai usura traficul. Circulatia este si aici haotica ca in toata India, dealtfel, dar aici totusi se mai respecta semafoarele si sensurile de mers.
Inca de la inceput am simtit nu doar ca suntem intr-o alta tara ci si in alt secol. Trecerea de la linistitul Udaipur aflat undeva la sfarsitul secolului 18 la jungla capitalista din Mumabi din secolul 21, nu m-a incantat prea mult.
Din pacate in cele 3 zile pline state in Mumbai nu am vazut mare lucru, o zi am vazut doar internetul si un mall, in alta zi am fost pe insula elefantilor unde am vazut un templu sculptat intr-o stanca. Iar in a 3-a zi am vazut celebrul slum din Mumabi si am facut o plimbare de 2 ore in centru.
In schimb in fiecare seara urmaream un meci de cricket intr-unul din barurile din centrul Colabei. Am devenit fani cricket. Nume ca Sachin Tendulkar probabil ca nu va spun nimic, dar aici 1,2 miliarde de oameni ii venereaza pe acesti jucatorii cricket.
Duminica dimineata impreuna cu prietenul nostru israelian pe care l-am cunoscut sambata dimineata am plecat spre slum-ul din Mumbai. Este o experienta pe care nu o voi uita niciodata.
Pe o distanta de 1,7 km 2, ca dela Universitate la Piata Victoriei traiesc peste 1milion de oameni. Strazile principale sunt incadrate de blocuri de 10-12 etaje, iar in spatele lor se intinde o mare de case. Am asistat la un scandal pe apa... evident ca nu exista apa curenta in mare majoritate a caselor din acesta zona, iar o cisterna cu apa le livraza saptamanal apa. Vreo 10 femei cu puradei in brate se certau pentru ca probabil apa era pe terminate, barbatii evident ca stateau in spatelor lor si radeau cu noi.
Am intrat pe cele mai inguste strazi si ne-am uitat in casele oamenilor. Locul acela ma rascoleste si acum cand scriu desi sunt la 3 zile departate. Nu am poze din acele zone deoarece mi-a fost rusine sa scot aparatul si sa fac poze, dar imaginile acelea imi vor ramane mereu intiparite in minte si imi vor aduce mereu aminte cat de norocos sunt ca m-am nascut in Romania.
"Strazi" pe care nu bate niciodata lumina soarelui, cu case P+1, care daca ar avea ferestre nu s-ar putea deschide in acelasi timp si pe care 2 oameni nu incap unul langa altul, sunt cele in care cei peste 1 milion de oameni traiesc si muncesc pentru a produce bunuri care se vand anual cu peste 650 mil de dolari in intreaga lume.
Cred ca slum-ul din Mumbai m-a rascolit cel mai mult in toata aceasta excursie.
Pana si prietenul nostru israelian, un respectabil om de afaceri cazat la hotelul Taj ( camera costand 300 usd/noapte), aceasta excursie in slum i-a oferit un moment de reflectie. La sfarsit el afirmand ca in loc sa dea 300 usd pe o camera mai bine i-ar da unor saraci sa traiasca cateva luni cu ei. Afirmatia a pusa in practica insa de mine cand i-am "dat" unei fetite cei 200 usd pe care ii aveam in buzunarul de la spate :)
Cu bune si rele, cu saracie si bogatie imi place India si stiu ca ma voi mai intorace aici.