Din Goa ne-am intors pentru o zi in Delhi. Acum dupa 3 saptamani de India priveam mizeria din Pahar Ganj cu alti ochi. Si vanzatorii indieni s-au prins de asta. Parca nu mai eram asaltati cu zeci de oferte de a cumpara obiecte extrem de ieftine sau de a merge gratis cu tuk-tuk. Poate era din cauza culorii pielii mele care devenise maslinie sau datorita atitudinii cu care paseam. Seara am petrecut-o extrem de agreabil in compania unei fete din africa de sud, de origine Indiana, care venise pentru prima oara in vizita in India. Mi s-a parut extrem de funny ca noi am fost ghid pentru o indianca si ca am reusit sa o facem sa treaca mai usor peste socul cultural.
A doua zi am luat trenul spre Varanasi. Oricat de experimentati eram noi in India, cuvantul Varanasi ma facea sa tremur usor. Povestile cu cadavre arzande pe strada nu erau tocmai potrivite pentru a imi da incredere in ceea ce avea sa urmeze.
Am coborat la ora 5 in gara arhiplina din Varanasi. Din fericire am avut buna inspiratie sa cerem de la hotel sa ne trimita pe cineva care sa ne culeaga de pe peron. Nu va inchiputi cat e minunat sentimentul acela de siguranta pe care l-am avut cand un indian micut pe la 45 de ani m-a intreabat : "Mr Lucian?".
Varanasi este intradevar un oras dur, dar indianul micut pe nume Papu, care era si sofer si ghid, ne-a facut sederea ma mult decat placuta. Cu ce nu am reusit sa ne adaptam a fost caldura. Desi veneam dupa 40 grade in Delhi si umiditatea de 71% din Kerala, cele 46-47 de grade de aici imi dadeau sentimentul ca pielea imi ia foc dupa 30 de secunde de stat in soare. In timpul zilei am stat mai mult prin hotel, mall si internet cafe. Ce merita cu adevarat de mentionat este plimbarea pe Gange. Râul sfant al hindusilor. Treziti cu noaptea in cap de catre Papu am plecat prin praful infernal din oras spre ghaturi. Ghaturile sunt locuinte ale caror trepte coboara pana in gange. Treptele sunt folosite pentru baie, pentru ritualuri hinduse sau pentru incinerare.
Varanasi esti cel mai sfant loc pentru hindusi si asta se simte in aer. Ce ne facut cel mai bine sa constientizam asta a fost plimbarea de dimineata, cat si cea de seara cu barca pe Gange.
Stiind ca se apropie plecare stomacul meu a cedat. Fix in ultima zi. Nu puteam sa plec din india fara sa "vizitez" un spital. Apogeul a fost atins exact in seara cand trebuia sa plecam. Am reusit sa combin deshidratarea cu boala de stomac pe care o aveam. Drumul pana la aeroport a fost crunt si nu credeam ca voi reusi sa il duc pana la capat.
Odata ajuns pe aeroport, mi-am revenit ca prin minune si am plecat ... lasand in spate multe lucruri nedescoperite, dar pe care le voi vedea data viitoare cand voi reveni in India, pentru ca ma voi intoarce cu siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu