O poveste europeana

Am calatorit destul de mult si in Europa si mi-a placut, dar niciodata nu am fost inspirat in a scrie ce am vazut asa cum am fost in Asia. Pana azi.


Ieri am inceput calatoria prin Portugalia, in Spania :). Dupa un zbor de 3.30h si o calatorie cu metroul de 30 min din terminalul 4S spre terminalul 4, unde ma asteptau bagajele si inca una de 45 cu metroul madrilen ma aflam in fata Hostelului in care urma sa petrecem urmatoarea noapte.

Madridul a fost nice cat am vazut eu din el, dar nu m-a impresionat cu nimic deosebit, probabil pentru ca nu am vazut mare lucru din el.

Desi am vrut sa scriu si cateva cuvinte despre Madrid simt ca inspiratia ma paraseste asa cum s-a intamplat de fiecare data cand am vrut sa o fac despre orase din Europa. Asa ca las Madridul in urma cu protestele din Piata Soarelui impotriva puterii din Spania si o pornesc spre Portugalia.


First stop : Evora


Un orasel cam jumatate din Dorohoi sau, ca sa va fie clar si sa fiu mai precis exact cu Filiasi. Poate unii nu au avut curiozitatea sa viziteze Filiasiul, dar eu am avut-o pe cea de a vizita Evora.


M-am simtit in secolul 14-15, m-am simtit din nou in Fort Cochin in India. Cu lonely planetul intr-o mana si cu Anca in cealalta am pornit spre centrul orasului. Strazile inguste, casele albe, oamenii zambitori la tot pasul m-au facut sa uit imediat ca veneam dupa o calatorie de 6 ore cu dragutul Polo inchiriat. Orele fiind 18, evident ca totul era inchis, toate restaturantele fiind deschise doar pentru praz si cina. Si cum nu era nici una nici alta am rabdat de foame pana la 20. Dupa ce am facut primii pasi prin piata centrala si ne-am pierdut pe stradutele inguste care nu aveau nici o logica in constructie am si uitat de foamea ce ne manase pana in oras. Au fost 2 ore in care nu am facut altceva decat sa imi aduc aminte de India si sa savuram fiecare pas, fiecare fereastra decorata, fiecare casa.
Seara s-a incheiat cu un festin culinar la resturantul 9 fara 15, denumit dupa ceasul second hand pe care patronul l-a cumparat in urma cu 15 ani si nu a depasit niciodata acea ora.
Cand ospatarul a aparut cu un ceaun plin cu orez si fructe de mare si un peste urat, asa cum l-a descris ospatarul, dar foate bun la gust ( monk fish.. orice ar inseamna asta) am crezut ca ne-a adus portia pentru 5 persoane in loc de cea pentru 2. Cand am gusta am crezut ca am murit si am ajuns in raiul mancarii. Evident ca nu a fost nevoie sa il punem la pachet, asa cum credeam initial :)
Este ora 11 si mor de somn de vreo doua ore, acum il inteleg pe batranul Kaltman, dar eu am o circumstanta atenuanta, lagjet si astea 2 ore se simt la varsta mea :)

Maine ne mai invarim prin Evora sa vedem toate catedralele(absolut superbe pe dinafara) care erau azi inchise si o vom porni spreLisboa... am feeling ca imi voi mai dori sa scriu despre Portugalia.